Religia - hinduismul

Hinduismul este una dintre cele mai vechi religii de pe Pamant. Probabil, cea mai veche, daca luam in considerare religia Vedica (cam 8000 i.e.n ), precursoarea Hinduismului.
Vechimea Hinduismului poate fi estimata dupa note de astronomie care se gasesc in Scripturile hinduse, dupa traditii populare si studii antropologice, dupa referinte geografice si etimologice pe care le intalnim in literatura vedica ( 6000 i.e.n). Oricare ar fi adevarul, cert este ca, arienii vedici nu au adoptat o noua religie in momentul ocuparii Indiei, ci au continuat practicarea unei religii existente deja de cateva secole. Marturie sunt ritualurile si imnurile vedice, fruct al unei vechi intelepciuni, transmise pe cale orala de pe timpul lui Manu, primul om pe Pamant.

Hinduismul este vechi ca si omul primitiv!

Daca acceptam toate aceste marturii, religia vedica, precursoare a hinduismului de astazi, era practicata din timpuri preistorice, cand omul incerca, cu pasi timizi, sa inteleaga misterele propriei existente cat si misterele lumii care-l inconjura.

Deosebirea dintre hinduism si alte religii.

Hinduismul se deosebeste de alte religii, prin urmatoarele aspecte:
•Nu este o religie fondata de cineva in particular.
•Nu este o religie care se bazeaza pe o carte in particular.
•Nu este condusa si controlata de o anumita autoritate sau organizatie cum ar fi biserica sau o alta asociatie.
•Nu obliga invatarea pe de rost a unor concepte sau credinte. Nu este o religie fundamentalista.
•Accepta existenta altor religii si nu obliga oamenii sa se converteasca la hinduism.
•A evoluat si evolueaza continu, prin intermediul reformelor interioare generate de exigentele vietii actuale.
Hinduismul este un mod de viata si nu o religie propriu-zisa.

Hinduismul este un mod de viatza, o filosofie de a trai si nu o religie.
Intr-un fel, aceasta afirmatie este foarte adevarata, caci privind mai atent, vedem ca in Hinduism viata si religia sunt inseparabile. Religia este pretutindeni, dominand si regland fiecare aspect al vietii umane, iar in scopul fiecarui fapt se afla influienta divina.
Religia hindusa nu este o dogma : toti hindusii trebuie sa fie credinciosi, ci mai degraba o mare familie care dezvolta credinte si practici. Nu exista legi care sa impuna unei persoane modul de a se imbraca sau in ceea ce priveste hranirea sau bautul. De fapt este o forma superioara de credinta, in care lucrurile enuntate mai sus nu au importantza, ci accentul se pune pe "intelegerea" Zeului si pe apropierea lui prin diferite cai, cum ar fi dragostea.
Este o religie care propovaduieste calea de-a infaptui o viatza plina de lucruri minunate, pace si dragoste.

Hinduismul este ca oceanul.

De-a lungul intregii istorii a omenirii, hinduismul nu a fost niciodata static.
Aceasta religie a evoluat, treapta cu treapta, transformandu-se continu. Multi carturari, intelepti, regi si imparati au adus o mare contribuitie, raspandind intelepciunea lor pe o vasta perioada de timp. Ei sunt cei care au daruit aceste religii profunzime si complexitate, facand-o posibila si acceptata de maroritatea poporului indian. Datorita lor, hinduismul a devenit ca un ocean care absoarbe tot ceea ce pluteste pe suprafata lui, indiferent din ce directie vine. Ca un ocean, hinduismul ramane ferm si stabil in locul sau, absorbind cunostiinte noi fara sa piarda "inceputurile" si caracterul original al credintei.
Aceasta religie nu face compromisuri in ceea ce priveste idealurile de baza si nu ramane cu iregularitati din procesul de asimilare si adaptare.
Flexibilitatea acestui mod de-a aborda noutatea, ajuta hinduismul sa supravietuiasca invaziei de noi religii si idei straine. Dar in acest proces de inoire se ingramadesc si multe contradictii, ceea ce face din hinduism o religie greu de inteles de multi din lumea occidentala.